corvin

Adicatalea mi s-a stricat nush ce la hostingul, sau serverul, sau nush ce dracovenie de la locul ala unde imi este blogu’. Asa ca am decis sa dau un rand-doua si pe aici.

Luni cica-si revine magaoaia, daca nu… asta e, sper sa recuperez macar materialele postate dincolo.

Intre timp, tin sa va anunt ca am gasit o jucarie noua: acea de a arunca rahatul care nu-mi apartine, inapoi.

Cum functioneaza treaba asta? Simplu! Am in jur o gramada de raspandaci si pierde-vara, fara o viata personala reala, in afara tastaturii. Acestia, din plictiseala si evident din reavointa, infesteaza cybersfera cu fel de fel de refulari ale propirei incapacitati de a-si depasi conditia. Ca o fac pe blogosfera sau in spatiul virtual e una,dar vad ca s-au apucat sa o ia si pe aratura cotidianului de dincolo de fire si procesoare.

Pe toti acestia, cei care din umbra stau in genunchi si-mi musca **** (inlocuiti voi stelutele), ii invit la un joc nou, pe care l-am pus deja in practica: voi faceti ce stiti mai bine, eu va transmit actiunile exact unde nu v-ati fi dorit. Ca sa fiu mai clar, pentru ca unii in afara de a freca menta si a crea chiftelute, nu-s buni de altele, schema sta cam asa:

X vine si imi relateaza ca Y impreuna cu Z imi sapa groapa. Ma duc direct la Y si la Z si ii intreb ce si cum sta treaba, fara sa omit de unde imi parvine informatia. Astfel se inchide singur cercul si cei implicati nu au decat sa faca bors, sau Hora Popilor (strangeti hora nu fiti hoti/ sa ajunga-n cur la toti!).

In rest ce sa va zic, "Aleea e plina de Iacte" – citat din celebrul necunoscut, Corvin, sa va salut!

http://corvinash.ro/

In timp ce frumoasa si mult dorita Veta se trage de sforile corsetului,
doar-doar o intra in cel ales (marimea ptr locomotive fiind maxima, dar tot
neincapatoare), pentru ca la ditamai nunta…. Se va fi ocupat tot depoul….. ei
in timpul asta, Orcul cel Urat, fostul mecanic pe Locomotiva Veta munceste.
Din cauza disperarii de a fi inlocuit, cu alt mecanic, Orcul cel Urat e pe cale sa devina
workahoolic, sau cum dracu’ s-o scrie cuvantul asta englezit.

E atat de nervos, incat tuna si fulgera pe ambele cai
(fata-dos).

O privire mai atenta dezvaluie ca nu ii ies caile ferate pe
care ca un orc mic si netot, le-a configurat sub forma de nod feroviar orcesc. Adica
un fel de fundita ca la jartiera miresei. Evident, trenuletele se ciocnesc,
precum hormonii in trupul lui, tropaie ca niste purici pe un caine bolnav de
maidanezita cronica.

E agitat ala micu’ mai rau ca o bashina in cada, care se
ciocneste de pereti in cautarea aerului pe care-l va infesta.

Sa il intrebi ceva pe Orc? Mai bine-ti decupezi ouale de pe
corp cu ghilotina de taiat tabla!

E nervos asta micu’!

In rest….nu ii merg treburile, trenurile, caile
ferate, da’ munceste…… 

Stau singur la fereastra

Si plang la luna

Ai plecat pasare maiastra

Ai plecat… sa faci spuma (nu am gasit alta rima)

 

Te-ai maritat Veto

Si ai lasat vaduvi zeci de barbati

Te-ai dus in pustiu, planeto

Ramaseram totii cascati….

 

Da’ sa moara, Veto, dusmanii

Daca nu-mi iau mertzan

S-arunc la Dristor cu banii

In timp ce-mi canta Salam

 

Mi-ai rupt inima-n doua

Ca ai plecat cu altu’, tristo

Am un junghi direct la oua

Maneaua tie ti-am scris-o

 

 

 

 

 

Well… scriam ca se marita si lasa jale in urma-i precum "trece trenul printre munti, ca un sarpe luuuuuuuuuuuuung", cand in culmea fericirii ca postai pe blog asa veste minunata (10 pictori se tot mira/cat esti de frumoasa – Fl. Chilian), ma trezii cu ditamai frustrarea pe yahoo mess. De fapt strigatul frustrarilor – partea a doua, ca prima fuse, cand cauta oaresce doctori si asistente care sa-i dea verde la semaforul starii civile.

Acum toti cei care nu incapem de importanta persoana ( nu in lifturi sau alte spatii inguste), suntem rugati sa ignoram maiestuoasa-i trecere si eventuala intersectare cu orizontul nostru ingust. Nu de alta dar cu totii reprezentam niste tampenii de doi lei si o imensa pierdere de timp, chiar daca e vorba de doua minute. Evident, ca mesajul sa fie complet si cu tinta atinsa la sigur, fara sa fie necesara o precizie a tragerii, a fost trimis tot sub forma de mass.

Ca asa da bine la obrazul subtire, sa stie tot poporul ca Veta are probleme, ca o doare cand menstrueaza neuronii insangerati.

Bine draga, sa ai casa de piatra, sa te bucuri de ales, sa nu-l scoti in lume, nu de alta, dar poate vede si ala femei pe strada si iar se lasa cu jale prin casa, cu crize de bulimie, cu ros unghii si tendinte suicido-narcisisto-orgasmice. Ti-as fi urat sa ai casa de cacat (sa nu isi bage nimeni nasul in ea), dar sigur nu ai fi inteles metafora, asa ca ma rezum la a fi lipsit de originalitate si sa consider piatra ca fiind cel mai bun material de constructie. Si temnitele tot din piatra se fac

Si sa mai cante Salaaaam!!!!!!

Da… mare zarva mare, pe tot netul, mesaje, spammuri, anunturi:"caut sa-mi fac analize mai repede ptr starea civila, ajutati-ma", etc. De parca cineva ar sti vreun doctor care sa inlesneasca nenorocirea a doi oameni. Sau parca cea care cere ajutor ar avea de fapt nevoie de el. Aiurea’n tramvai: e strigatul de victorie, izvorat din disperarea singuratatii si uzura degetelor pe suprafetele vaginale, un fel de: "si eu fac sex baaaaaah!". "Mi-o trage si mie carevaaaaaaaaaaaa!". "Uite ca am prostit pe unuuuuuuuuuuuuu!".
Puii mei, asa se bucura lumea de raul altuia, striga pe tot netul! "Ma mariiiiiiit!"

Marita-te fa si nu mai jeli atat! Il vom jeli noi pe amaratul de te-o lua! Strigatul tau de bucurie si victorie suna mai degraba a mars funebru…. e marsul lui, al sotului! 

Si uite asa, rau din fire cum sunt, am ratat o sansa unica de a mai merge la o nunta, unde sa pot rade din toata inima! De vreo 10 ori: unu: ca se nenoroceste alt idiot, doi si trei: ca isi ia nevasta ca autobuzul – si mare cat un Iveco si la fel de des folosit de… multi, patru: ca i-as fi bagat hartie igienica in loc de bani in plicul de dar, nu de alta dar la ce vremuri de cacat vor urma ptr "fericitul cuplu"….. Restul pana la 10…. completeaza fiecare.

Sa cante Salam!

Citesc fel de fel de autori, cu diferite texte, care mai de care mai haioase si mai pline de substanta. E drept ca la unele e doar suc gastric, dar, la naiba, tot substanta se cheama!

De departe cei mai hazlii, cei de care rad deseori, desi parca nu ar fi rasul meu, sunt aceia care, desi sunt la fel de funny ca o corcodusa verde, au tot atata haz cat are o macara ruginita. Se screm precum constipatii pe buda, sa le iasa ceva deopotriva inteligent, cat si mai ales…. hazliu. Dar la naiba, daca esti constipat… nu iese! Ba mai rau, cand o iesi, e clar ca o sa fie plin de sange! Asa ca…. mai bine dai o fuga la "poticash" sa-ti dea oarece ulei de ceva, sa iti gresezi interioarele si sa scremi mai putin
Nu de alta, dar deseori scremetele nu duc la niciun rezultat. Nici macar la sangerarile binemeritate, constipatii dreaq!  Dimpotriva! Cate un fas mic si puturos, e tot ce iese de la un constipat sadea; chiar al dreacului de puturos uneori, dar mai efemer ca o silfida.

Asa ca… hai sa mai luam un pahar de Pepsi Trist, ca e plina lumea de fasuri, pute stratul de ozon!

Daca dati un ochi pe blog, undeva in partea dreapta, o sa gasiti un player. Daca va plictisiti, dati click pe el, de luni pana vineri, de la 11 la 14, ma puteti auzi/vedea cum mirobolez, performand gratios la microfon, debitand cu cadenta unui Kalashnikov, fel de fel de "vorbe de duh"

Asta ca sa nu ziceti ca nu tin la voi, dragii mei ce ma cititi! 

Ahh, si scuze ca nu scrisei in ultima vreme, dar am beneficiat si eu de un binemeritat concediu, pe care l-am facut departe de orice computer…. 

Veni Vidi Vici… am fost, mi-a placut, a fost frumos, abia astept sa vina din nou la anul. Daca vreti sa vedeti-simtiti-gustati-incercati si sa ma invidiati—- ia de va uitati pe linkurile astea, ca tot eu scrisei si acolo

Multumesc celor care se vor fi uitat,

Corvin

 

Nu mi se intampla des sa gresesc cand evaluez lumea. Si
totusi am reusit sa dau cu mucii in fasole intr-o privinta.

Acum am inceput sa regret.

Imi spun adesea ca nu e cazul, ca nu trebuie sa ma implic,
sa las lucrurile sa decurga conform valului sau trendului, dar nu se poate.

Adica se putea, pana cand valul s-a ridicat, la inceput
timid si voalat, apoi pe fata, impotriva mea.

Nu imi face placere sa recunosc, dar am gresit: am crezut
intr-un om si acum ma vad tinta lui, ca fiind indezirabil cu planurile sale. Ma
intreb daca e cazul sa il strivesc ca pe un gandac, sau sa il corijez, ca doar
poate mai mult de atat, poate sa faca lucruri bune si fara sa calce in
strachini. Adica ar putea aduce progres intr-un loc unde eu nu am chef si nici
interes sa fac mai mult. Dar daca se scula impotriva mea… ce dracu’ sa fac?

Sa imi fac insectar, sau sa imi iau o insigna noua? In
ambele cazuri bac acul, dar conteaza? Sau conteaza doar cat de adanc o sa il
infig?